Nădejdea în Hristos.
Oamenii ESHATON
Nu chipuri. Gesturi.
Fiecare dintre noi păstrează viu ceva. Ce încerci să păstrezi viu?
Cred că Frumusețea începe acolo unde omul învață să dăruiască.
SENSUL, bucuria de a trăi.
Răspuns în așteptare
Răspuns în așteptare
Răspuns în așteptare
Frumusețea începe acolo unde omul învață să dăruiască.
Alina
Sunt o mulțime, dar cred că vii trebuie să rămână în primul rând rădăcinile, fie ele familiale sau spirituale. Peisajele din care noi suntem făcuți trebuie să rămână vii. Fără o fundație vie interioară care să ne susțină faptele zilnice, nu putem construi nimic de durată.
Răspuns în așteptare
Încerc să păstrez viu ceea ce, fără zgomot, ține lumea laolaltă. Se întrezărește în frumusețea care ne oprește din grabă, în bunătatea care nu caută răsplată și în întâlnirile care ne amintesc că am fost făcuți pentru mai mult decât noi înșine. Toate acestea sunt semnele aceleiași chemări: spre comuniune. Acolo, lumea își află adevăratul chip.
Încercăm să păstrăm viu ceea ce, în noi, încă tânjește după iubire. Textul întreg
Răspuns în așteptare
Admir tot ce foșnește, miaună, înflorește, guiță, cântă sau colorează. Admir ce-i viu. Pentru mine, totul este viu. Nu sunt în măsură să hotărăsc ce merită păstrat, dar mi-ar plăcea să-mi păstrez vie dorința de a fi un om mai bun.
Admir ce-i viu. Pentru mine, totul este viu.
Bogdan
Răspuns în așteptare
Frumusețea autenticului.
Locurile care ne schimbă. Cele care ne încetinesc pasul și rămân cu noi mult după ce am plecat.
Răspunsul Claudiei
Încercăm să păstrăm viu ceea ce, în noi, încă tânjește după iubire.
Cred că, dincolo de zgomot, de grabă și de tot ceea ce ne desparte, omul poartă în sine un dor după bine, după frumusețe, după întâlnire. Un dor după o iubire care nu folosește, nu consumă și nu trece, ci dăruiește și unește.
Poate că nu știm întotdeauna să-i spunem pe nume. Poate că nici nu suntem conștienți de el. Și totuși, tânjim după ceva care ne depășește: după o lume împăcată, după comuniune, după plinătate. După Dumnezeu.
Credem că frumusețea poate trezi acest dor. Că ea ne scoate din noi înșine și ne deschide către celălalt. Că, atunci când frumusețea devine iubire, ea naște comuniune. Iar comuniunea este, poate, cea mai limpede pregustare a ceea ce încă nu este deplin, dar spre care tindem cu toții.
De aceea, încercăm să păstrăm viu dorul.
- Dorul
- după iubire
- Dorul
- după bine
- Dorul
- după frumusețe
- Dorul
- de a fi împreună
- Dorul
- după acea plinătate în care toate lucrurile își găsesc, în sfârșit, locul în Dumnezeu
Prin Frumusețe, spre comuniune.
Prin comuniune, spre Eshaton.
Rămâneți aproape
Vă scriem înainte de fiecare ediție. Nu mai des.
Câteva mesaje pe an. Vă puteți dezabona din oricare dintre ele.